Oamenii
Au nume, au vârste, au dosare la tribunal. Au ani fără concediu, nopți fără somn, prietenii puse la încercare de o situație pe care nimeni nu ar fi trebuit să o ducă singur.
„Sunt asistentul personal al lui din 2010. Am renunțat la jobul din privat după ce nu am găsit pe nimeni dispus să vină să stea cu el, nici măcar 8 ore, la salariul oferit de stat. Nu am luat concediu în 16 ani. Nu există cine să vină în locul meu."
Există mii de părinți care îngrijesc singuri un copil devenit adult și care trăiesc cu aceeași întrebare în fiecare zi: „Ce se va întâmpla cu el când eu nu voi mai putea?"
Frica nu sună la fel la fiecare familie. Dar, în esență, este mereu aceeași.
Citește mai mult →Ai o poveste de spus?
Nu trebuie să îți dai numele. Nu trebuie să îți arăți fața. Poate fi doar text.
Important este ca lumea să știe că nu ești singur/ă.
Poți rămâne anonim/ă. Poți alege ce se publică și ce nu.